Ziarul Adevărul: despre copiii pe care România îi lasă de izbelişte

0
46
Loading...

Luni a fost prima zi de şcoală. În spatele copiiilor veniţi de mână cu mama, tata sau bunica sunt şi alţii, mai puţin vizibili.

În România peste 50.000 de copii se află în grija statului. În fiecare an încă 1.000 sunt abandonaţi în spitale, însă numărul celor care ajung anual în sistemul de protecţie al copilului e semnificativ mai mare. Părăsiţi sau abuzaţi de părinţi, deseori ei sunt lăsaţi de izbelişte chiar de către sistemul care ar trebui să îi protejeze şi să le redea speranţa la o viaţă normală. Ei sunt copiii de care România vrea să uite.

Abandonaţi de către stat la 18 ani, nepregătiţi să înfrunte viaţa pe cont propriu, fără un sprijin financiar sau familial, unii ajung să îşi pună capăt zilelor. Alţii cad pradă traficului de carne vie, capitol la care România e pe primul loc în Uniunea Europeană. E una din tragediile ascunse ale societăţii româneşti, la care e mai uşor să închidem ochii, decât să vedem că se întâmplă lângă noi.

POVESTE DINTR-O SOCIETATE BOLNAVĂ

Loading...

Cazul Sorinei, fetiţa de 8 ani adoptată de o familie de români stabilită în Statele Unite, e simbolic pentru maniera în care societatea se raportează la copiii fără părinţi. Sorinei statul român i-a pus pecetea „greu adoptabil”. În situaţia sa se mai află alte câteva mii de orfani pe care majoritatea familiilor ce vor să adopte un copil nu îi doresc din diferite motive: sunt prea mari, au fraţi de care de nu pot fi despărţiţi, suferă de o formă de handicap sau tulburări de dezvoltare.

Dar Sorina mai are un păcat: este de etnie rromă, lucru care e privit cu ochi răi în societatea noastră, chiar dacă e vorba de un copil. A fost refuzată de 122 de ori de către familii căreia i-a fost propusă spre adopţie, inclusiv de cea căreia statul român i-a încredinţat-o în plasament. Însă Sorina a fost printre cei norocoşi: a găsit o familie iubitoare care să o dorească. Neşansa ei a fost că s-a născut în România, iar ceea ce trebuia să fie un moment fericit s-a transformat într-un film absurd.

A fost luată cu brutalitate de organele statului din sânul familiei căreia chiar statul român i-a dat-o în îngrijire, o familie care însă nu a pregătit-o pentru adopţie şi a speriat-o că părinţii adoptivi i-ar face lucruri rele. Pe fir au intrat şi o parte din media şi vectorii de influenţă ai propagandei ruseşti în România. Aşa s-a născut narativa cu străinii „hoţi de organe”. A contat mai puţin că părinţii adoptivi erau, de fapt, români stabiliţi în SUA, povestea le convenea de minune unora şi destui i-au căzut în plasă.

Însă mai grav este că şi autorităţi ale statului român s-au prins în hora propagandistică. Procurorul general a încercat să îi împiedice pe părinţii adoptivi să părăsească ţara împreună cu Sorina si a cerut în instanţă anularea deciziei de adopţie, deşi nu s-au schimbat cu nimic datele cazului. În loc să se întoarcă acasă cu un copil, familia Săcărin s-a trezit târâtă prin instanţe şi demonizată drept „hoţii de organe”. Bogdan Liciu nu a fost însă singurul reprezentant al autorităţilor care a încercat să câştige capital de imagine de pe urma Sorinei.

Pentru toţi aceştia a contat prea puţin că în spatele agendei lor personale se afla drama trăită de o fetiţă de 8 ani. Iar societatea românească, cea care a respins-o şi căreia nu i-a păsat de ea, brusc s-a trezit că nu mai poate de grija ei, căzând pradă unor intoxicări aiuritoare.

ISTORIA CRIMINALĂ A UNUI SISTEM AL ABUZURILOR

Ajunsă în cele din urmă în Statele Unite cu familia adoptivă, pentru Sorina povestea a fost una cu „happy ending”. Alţi zeci de mii de copii care au ajuns în grija statului român nu au fost însă atât de norocoşi.

Orfanii internaţi în căminele-spital ale regimului comunist, adesea pentru boli minore sau chiar sănătoşi, erau supuşi unui tratament greu de imaginat. Ţinuţi în izolaţie, bătuţi, sedaţi, înfometaţi, fără haine groase iarna sau tratament medical, aceştia erau supuşi unui adevărat regim de exterminare. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a înaintat anul trecut un denunţ către Parchetul General privind tratamentele inumane aplicate copiiilor din Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret. Parcă prea puţin, venit mult prea târziu. Pentru mulţi traumele pe care le-au suferit nu s-au vindecat niciodată.

Citiți mai multe pe acest subiect pe Adevărul.ro

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Loading...