Ionut Rasica e un ofițer de poliție care scrie mai rar decât ar trebui

0
449

Umblă, nesupravegheate, nerușinate, goale (de conținut), sfidătoare și obraznice niște întrebări.

Cum au cam început să mă agaseze, iaca, răspund:
Întrebarea nr. 1: Vă plac jandarmii de 1 Decembrie când defilează?
Răspuns: Nu prea, jandarmofilule. Vezi tu, eu neavând din naștere reflexe jandarmofile necondiționate, nici dezvoltând, cum e moda prin intelectualitatea voastră de clic bait, pulsiuni patriotarde contactate, în zbateri launtric-internautice de a-mi trata frustrarea de membru al unei culturi mici și prizonier al unei corupții mari, pe site-uri dacopate, nu prea simt satisfacție la paradele militare ale țărilor cu armate slabe dar înfoiate în petlițe, cu dotări de panoplie, dar călăuzite de puzderii de generali, cu solde rusești dar pretenții europene. Mi se pare caraghios să arăți cât de elegant știi tu să înalți, bățos ca un lord, bocancul la 30 cm de asfalt când condiția ta e de low middle class, plătit cu 700 de euro, mi se pare caraghios să te fălești că tricepșii tăi lucrați în săli private pot arbora în onor minute în șir o armă mai bătrână decât tine, când realitatea necunoscută de miile de gură-cască e că n-ai mai tras cu ea de vreun an din cauză că au scumpit brazilienii cartușele, mi se pare caraghios să te feliciti de reușita unui exercițiu tactic regizat in fața acelorași mii de neofiți cu copiii lor în transă cu tot, fascinați, sărăcuții, de jucăriile tale vetuste dar obsesiv lustruite, când în realitate tactica militară tratată cu emfază nord coreeană in lucrările de doctorat ale generalilor de carton abia dacă ar putea răspunde necesităților unui asalt de tranșee din, să zicem cu indulgență, al doilea război mondial. Deci nu m-ai nimerit, jandarmofilule, cu paradele, nu mă delectez niciodată cu treatrul de păpuși spoite al instituțiilor în paragină.

Intrebarea nr. 2 : Vă plac jandarmii când vă salvează atunci când vă rătăciţi prin munţii României?
Răspuns: Credeam că ăia îmbrăcați în roșu, fără pulane și scuturi sunt de la Salvamont. Promit că mă mai informez.
Întrebarea nr. 3: Vă plac jandarmii atunci când vă scot apele din beciuri ori vă salvează gospodăriile la inundaţii?
Răspuns: Da, îmi plac. Pe cuvântul tău de parolist lex et ordo că la ultimele inundații erau suflecați până la brâu ca să evacueze apa din gospodării, fix aceiași angajați ai Jandarmeriei care pe 10 august erau înarmați până în dinți ca să evacueze oameni simpli din piața Victoriei! Oricum, pentru că intuiesc deja unde vrei să ajungi, îți spun, jandarmofilule, că am niste cunoștințe, polițiști, care nu neapărat că au făcut voluntariat la inundații dar au făcut societății un bine cel puțin comparabil atunci cand au scăpat populația de niște infractori și nu au considerat ulterior că asta le-ar da dreptul legitim la pulanit cetățeni.
Întrebarea nr. 4: Vă plac jandarmii atunci când intervin în scandalul cu vecinul de la bloc ?
Răspuns: Iar confunzi, jandarmofilule! Se vede că ești jandarmofil! Dacă ai o slăbiciune pentru uniforme, ar fi o idee bună să înveți să le deosebești. Lumea normală, care nu are fetișuri cu jandarmeria, nu sună la instituția febleții tale când sare la bătaie vecinul de la bloc. Sună în altă parte. Te las să ghicești.
Întrebarea nr. 5: Atunci când apără instituțiile statului nu vă mai plac ?
Răspuns: Tare poznaș mai ești, jandarmofilule! Ai păstrat cea mai grea întrebare, concluziv-retoric-reprosatoare, pentru la sfârșit.
Lângă meșteșugul întrebărilor tale idioate, bune de sensibilizat nătângii dezabuzați ai internetului, maieutica socratică e pistol cu apă! Mă căznesc acum să îmi amintesc când a fost ultima oară când am văzut jandarmeria apărând instituțiile statului.

În 89 parcă, un picuț, alaturi de armată și miliție când, nu că nu îți amintești, ci sunt sigur, jandarmofilule, că n-ai bănuit niciodată că instituțiile în uniformă n-au fost de la început, de pe 16 decembrie, „cu noi”, ci au apărat cu conștiinciozitate statul comunist până în clipa în care a devenit evident că regimul Ceaușescu reprezenta o cauză pierdută. 23 august 1944 ne arată cum marile întoarceri de arme ale istoriei se înfăptuiesc cu măiestrie politică și onoare militară, în ceasul al 12-lea al luptelor pierdute, când învinșii mici caută să-și scape pielea de atunci și centenarul de azi trecând oportun de partea învingătorilor mari. Și pentru ca asemenea alegații inelegante nu care cumva să se strecoare între paginile de mare glorie ale Istoriei, adevărul politic corect își are în fiecare epocă majordomii săi, femei de serviciu ale onoarei militare și naționale care dau cu mopul modernismului istoric peste echivocurile dreptății, și vitejiei faptelor de arme. Apare astfel în paginile dalbe ale infailibilei noastre istorii explicația rătăcirii naționale alături de Hitler prin manoperele absolut regretabile ale dictatorului Antonescu, condamnat de buna cuviință istorică la pedeapsa capitală pentru că „a trădat interesele poporului român punând ţara în slujba duşmanului fascist şi hitlerist” când în realitate, oricâte erori i s-ar putea reproșa, unicul țel al regimului antonescian a fost reîntregirea teritorială a țării, scop despre care este aberant să afirmi că ar constitui trădare a intereselor poporului român… Apar astfel teroriștii care au tras în 89 în populația răsculată, când de fapt, toți morții revoluției sunt victime ale instituțiilor statului de atunci: armată, jandarmerie, miliție. Dar tu n-ai cum pricepe momentele rușinoase ale uniformei, jandarmofilule, tu ești fan necondiționat.

Lobotomizat de cunoștințe juridice și de bun simț, ca orice fanatic, tu n-ai cum pricepe că e rușinos că pe 10 august oamenii în uniforma ta preferată au executat un ordin vădit ilegal, dat de politruci fără scrupule, acela de a evacua locul unui protest aprobat, de a îndepărta cu forța zeci de mii de oameni care își exercitau pașnic dreptul constituțional la miting, demonstrații, procesiuni și întruniri. E rușinos că militarii tai favoriți se apără azi, după ce pesemne au citit post factum textele constituționale pe care, din cauză că se numără printre cei mai slabi la învățătură studenți ai Academiei de Poliție, nu le-au citit la vremea lor, în școală, argumentând acum aberant sacrificarea dreptului constituțional al câtorva zeci mii de cetățeni prin nepriceperea lor operativă de a anihila câteva zeci de indivizi violenți. E rușinos, jandarmofilule că, înarmat ca de război, lovești cu sălbăticie de huligan, la cap, numai la cap și numai peste față, civili in bermude și șlapi care țin în semn de predare și non agresiune, cu disperare, mâinile ridicate deasupra capului. E rușinos și ilegal, fanaticule jandarmofil, să lovești fără motiv, fără somație și fără explicații turiști israelieni și taximetriști români care nici măcar nu aveau legătură cu protestele, pentru singura vină de a fi nimerit in toiul horei încinse de tine, hora tonfei. E rușinos, zănaticule, să bați ziariști români și austrieci, gratuit, așa, din cauza vitezei…

E rușinos și e ilegal a te dezlănțui cu toate mijloacele de represiune pe care le ai in dotare, împotriva mulțimii, pentru că, zici tu acuma cu seninătate, n-ai fost capabil să aplici legea împotriva câtorva indivizi violenți. Ar trebui să te rușinezi și de cum a văzut o țară întreagă la televizor că ți-ai lăsat camarazii in urmă și că acum minți sfruntat că porniseși pe urmele lor când de fapt o mână de civili au protejat cu corpurile lor pe doi dintre ai tăi care, asteptandu-te pe tine sa te întorci și să îi salvezi ar fi căzut ostășește la datorie, răpuși de huliganismul unei cete de derbedei pe care, însă, n-ar trebui să uiți că tot tu i-ai înfuriat când ai traversat, de altfel complet neprofesionist, piața Victoriei burdușită cu manifestanți, doar ca să pui obedient în aplicare ordinul ilegal al pesedistei Cliseru. E, de asemeni, rușinos pentru instituția pe care o preamărești fără discernământ, jandarmofilule, să vrei să inlăcrimezi poporul nu doar prin gaz, ci și prin știri false comunicate oficial, de purtătorul tău de cuvânt, prestator al unei conferințe de presă, mincinoase și eschivatoare. E lipsit de onoare ca, fir-ar ghinionul al dracului să fie, taman in ultimele zile ale interimatului tău lin curgător către șefie definitivă, să execuți fără crâcnire un ordin politic ilegal, intetesu-ți personal de a fi titularizat pe funcția supremă pe care o ocupi provizoriu fiindu-ti mai aproape decât Constituția țării.

Te încununezi apoi de penibil când susții o conferință de presă în care șifonezi drapelul populației proaspăt snopite în bătaie cu degetele-ți de oportunist ajuns numărul unu al Jandarmeriei la 40 de ani (cum dracu ajung ăștia șefi supremi la vârste napoleoniene când majoritatea dintre noi, unii cu studii solide in mai multe universități, sute, mii de infractori trimiși în judecată, recuperări de prejudicii de sute de mii de lei, zeci de cursuri și examene profesionale trecute cu brio, multiple misiuni internaționale, rămânem simpli angajați, fără valențe, veleități sau chiar ambiții de șefie până la pensie?), in care, pe un ton potrivit nu șefului jandarmeriei, ci de preot de țară, invoci centenarul, ții prelegeri duhovnicesc-sociologice despre dezbinarea și ura care macină ființa națională apoi fugi ca un laș de întrebările concrete ale jurnaliștilor. Este rușinos, jandarmofilule, să minți că abuzurile tale care au băgat sute de oameni pașnici in spital au fost coordonate la fața locului de un procuror militar când în realitate este vorba, dimpotrivă, de procurorul de serviciu care, vazandu-va isprăvile la televizor a descins tocmai în vederea sesizării din oficiu cu privire la faptele pe care le-ați comis! De altfel, dacă nu ai fi iubitor orb de jandarmerie, jandarmofilule, te-ai putea informa despre faptul competența procurorilor militari despre care jandarmeria iarăși te minte: altele le sunt competențele, nicidecum autorizarea operațiunilor de evacuare a unui loc public. In fine, este rușinos și descalificant, jandarmofilule, ca sute de cetățeni să facă plângere simultan împotriva ta ca instituție în slujba legii, pentru că i-ai lovit cu bestialitate fără acoperire legală și i-ai gazat la grămadă, ca la Auschwitz, și va fi de-a dreptul dezonorant când cei pe care ii admiri descreierat vor fi condamnați în instanță pentru că, din necunoașterea legii, din obediență, din aroganță sau pur și simplu din prostie au comis infracțiuni grave în legătură cu serviciul.

Dar, fanatic iremediabil cum te văd, n-am niciun dubiu că și în ziua condamnării, sper cu executare, a celor pe care ii venerezi cu atâta ardoare, vei persista in prostie rămânând ca orice minte retrogradă care shareuieste întrebări idioate pe net, cu părerile tale tâmpite despre mesianismul neînțeles de judecători al jandarmilor.

Text semnat de Ionuț Rasica, ofițer de poliție

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.