E bai mare! Ministrul norvegian de externe: Pedepsele pentru corupție trebuie să fie foarte grele

0
1157
Loading...

Norvegia are o imagine de apărător al idealurilor internaţionale, iar norvegienii sunt recunoscuţi pentru felul lor de a face mereu totul după cea mai bună metodă. În urmă cu 100 de ani, aceasta era una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Acum, este a doua cea mai bogată de pe continent. Şi a reuşit nu doar pentru că gestionează resurse de petrol, ci datorită mentalităţii oamenilor de a trăi într-o ţară omogenă, unde toată societatea trebuie să beneficieze de drepturi egale.

„Chiar dacă ai un stat de drept puternic şi o justiţie clară şi independentă, trebuie să te asiguri că mentalitatea conform căreia corupţia este inacceptabilă ajunge la toate nivelurile societăţii, indiferent că este administraţia publică sau companii private”, spune Ine Eriksen Soreide, ministrul de externe al Norvegiei, într-un interviu realizat de Cristina Cileacu pentru emisiunea „Pașaport diplomatic”.

 

România este al doilea cel mai mare beneficiar al granturilor norvegiene, cu aproape 500 de milioane de euro, pentru perioada 2014-2021. Ministrul norvegian de externe a vizitat recent România, în condițiile în care Bucureștiul preia președinția Consiliului UE. „Am discutat despre un lucru care este foarte sus pe agenda noastră, adică chestiunile legate de statul de drept, chestiunile legate de lupta împotriva corupţiei şi alte lucruri asemănătoare pe care le subliniem în cazul multor ţări, deci am discutat aplicat şi despre aceste lucruri”, a declarat șefa diplomației norvegiene în interviul pentru Digi24.

Loading...

Cristina CileacuŢara dvs nu este membru al Uniunii Europene, dar este membru al NATO şi putem vedea în Uniunea Europeană şi în Europa o retorică împotriva UE, dar din fericire, cel puţin până acum, nu şi împotriva NATO. De ce credeţi că este atât de greu pentru oameni să înţeleagă că ambele proiecte politice sunt în favoarea noastră?

Ine Eriksen Soreide, ministru de externe al Norvegiei: Nu suntem membri UE, dar suntem membri ai EEA (n.r. Spaţiul Economic European) şi suntem foarte integraţi, atât politic, cât şi economic. Chiar dacă nu suntem membri, punem un accent mare pe dezvoltarea continentului nostru, pentru că Europa este continentul nostru, şi dacă nu suntem membri ai UE. Dacă vorbim de NATO suntem unul dintre membrii fondatori şi am văzut cât de benefic este pentru securitatea noastră, pentru prosperitatea noastră şi de asemenea, felul în care am cooperat foarte apropiat cu UE, timp de zeci de ani, ne-a oferit beneficii pe care altfel nu le-am fi putut obţine. Pot să-ţi dau un exemplu foarte clar, suntem 5 milioane de oameni şi avem acces la o piaţă uriaşă de 500 de milioane de oameni. 80% din exportul nostru merge în UE şi asta pentru că noi exportăm şi avem aceleaşi standarde, aceleaşi reguli cum au şi Germania, Suedia, România şi alte ţări, lucru care ne arată că putem să continuăm comerţul nestingheriţi. Cred că da, politicienii trebuie să fie mai vocali şi legat de deciziile politice care sunt în spatele libertăţilor de care ne bucurăm, a prosperităţii, dar şi să se uite la unele dintre problemele care reies din faptul că, dacă suntem parte a comunităţii, trebuie să dăm şi să primim. Dar, la modul general, beneficiile bat de departe părţile mai puţin bune, aşa se vede cel puţin din perspectiva noastră. Acest lucru poate fi diferit de la ţară la ţară, dar noi vedem aceste lucruri ca fiind foarte benefice şi mai vedem că în lumea de astăzi este nevoie de mai multă cooperare, nu de mai puţină.

***

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, preşedintele american Roosevelt spunea despre armata norvegiană că este un exemplu de rezistenţă în faţa lui Hitler. Norvegia a devenit, după terminarea războiului, una dintre ţările fondatoare NATO. În Europa de astăzi se discută despre crearea unei armate continentale. Norvegia susţine ideea, dar adaugă de fiecare dată: o alianţă militară europeană complementară celei nord-atlantice.

***

Cristina Cileacu: Dacă revenim la NATO, în interiorul UE este o discuţie despre armata europeană care ne va apăra mai bine. Aţi fost şi ministrul apărării în Norvegia, deci ştiţi acest domeniu destul de bine. Ce credeţi, este posibil să se dezvolte o astfel de armată?

Ine Eriksen Soreide: Am avut o discuţie foarte bună cu omologul meu român şi am fost de acord amândoi asupra unui lucru: da, este foarte bine că Uniunea Europeană şi Europa îşi asumă o responsabilitate mare pentru securitatea noastră comună, dar trebuie să fie ceva complementar NATO. Nu trebuie să fie în competiţie cu NATO sau ceva care să dividă unitatea transatlantică pe care o avem. Acestea fiind spuse, cred că este interesant să vedem că acum, comparativ cu perioada de acum cinci ani, este un interes crescut şi în cadrul NATO să se discute despre aceste parteneriate regionale, chiar şi cu ţări care nu sunt membre NATO, precum Suedia şi Finlanda. Sunt apropiate de lucrul cu NATO, cu acorduri de cooperare, cu participarea în aspectele militare şi politice. Cred că se realizează că trebuie să ne unim forţele într-o manieră bună, să fim conştienţi de faptul că avem doar o organizaţie politică şi militară, care este NATO şi care oferă garanţii de securitate, care are articolul 5, piatra de temelie a Alianţei şi că avem de asemenea structura de comandă şi control, unde avem toate structurile şi capacităţile militare necesare pentru un răspuns la o eventuală agresiune militară.

Cristina Cileacu: Ce altceva aţi mai discutat cu autorităţile noastre, pentru că v-aţi întâlnit cu ministrul de externe şi cu preşedintele, în România. Care sunt punctele restului de discuţii?

Ine Eriksen Soreide: Mare parte din discuţii au fost despre viitoarea preşedinţie a Uniunii Europene. Chiar dacă nu suntem membri, avem mereu obiceiul să vizităm ţările care preiau preşedinţia, pentru că noi credem că este important să cunoaştem priorităţile preşedinţiei, dar şi să ne prezentăm ideile pentru punctele unde putem să colaborăm în viitoarele şase luni, când deţineţi preşedinţia. Împărtăşim multe idei şi gânduri şi am discutat deja despre punctele practice în care putem colabora. Bineînţeles este în ceva special pentru România, pentru că veţi avea o preşedinţie, cum le spuneam colegilor mei, cu Marea Britanie atât în interiorul, cât şi în exteriorul Uniunii Europene, veţi avea alegerile pentru Parlamentul European…

Cristina CileacuBugetul.

Ine Eriksen Soreide: Bugetul, multe dintre aceste lucruri vor fi destul de definitorii pentru ce vom avea în viitor în Europa şi de aceea este foarte palpitant, dar, în egală măsură, foarte dificil. De aceea, ne-am oferit participarea şi cooperarea, în domenii unde ne putem uni forţele.

***

Granturile norvegiene sunt ajutoare financiare pe care statul nordic le oferă altor ţări europene, pentru a reduce diferenţele economice şi sociale de pe continent. România are propria reputaţie legată de folosirea fondurilor europene, dar acest lucru nu a împiedicat Norvegia să ne susţină cu aproape 500 de milioane de euro.

***

Cristina CileacuSunt sigură că înainte de vizita dvs în România v-aţi pregătit şi ştiţi despre problemele interne ale ţării noastre. Suntem în continuare un partener de încredere în ochii Norvegiei?

Ine Eriksen Soreide: Categoric şi cred că ceea ce vedem, când avem discuţii aici sau cum vom avea în restul săptămânii la nivel NATO, vedem analize similare la multe dintre subiectele pe care le avem pe agenda noastră în acest moment. Şi cred că nu împărtăşim doar analizele, dar aş spune că şi punctele noastre de echilibru sunt destul de asemănătoare, ceea ce nu este în cazul altor ţări. Acest lucru îmi dă multă încredere pentru cooperarea continuă. În ultimii 10 ani, cooperarea noastră a devenit mai puternică şi mai adâncă şi datorită granturilor norvegiene, România este al doilea cel mai mare beneficiar, aproape 500 de milioane de euro, pentru perioada 2014-2021. Dar am discutat despre un lucru care este foarte sus pe agenda noastră, adică chestiunile legate de statul de drept, chestiunile legate de lupta împotriva corupţiei şi alte lucruri asemănătoare pe care le subliniem în cazul multor ţări, deci am discutat aplicat şi despre aceste lucruri.

***

Şpaga este un concept aproape necunoscut în Norvegia. Acolo poţi să-ţi rezolvi problemele cu orice instituţie, pentru că fiecare angajat ştie ca este plătit de stat ca să îşi facă treaba. În mentalitatea norvegiană apare rar ideea de corupţie.

***

Cristina Cileacu: Dacă tot aţi pomenit de corupţie, în ţara dvs aproape că nu există corupţie şi este foarte greu să apară ceva legat de acest subiect. Cum a reuşit Norvegia să scape de corupţie?

Ine Eriksen Soreide: Cred că este o combinaţie de factori, nicio societate nu este imună la corupţie, trebuie să lucrăm cu acest lucru non-stop, trebuie să ai legi şi regulamente, trebuie să lucrezi şi la mentalitate, trebuie să impui toleranţă zero pentru companiile care lucrează în străinătate, nici acestea nu pot fi implicate în niciun fel de corupţie şi de asemenea, pedepsele pentru corupţie trebuie să fie foarte grele. Din perspectiva noastră, este ceva la care am lucrat şi la care vom continua să lucrăm pentru mult timp de acum înainte, pentru că vor fi mereu factori de vulnerabilitate în sistem, chiar dacă ai un stat de drept puternic, chiar dacă ai o justiţie clară şi independentă, ceea ce este evident foarte important, chiar să ai o justiţie independentă, dar trebuie să te asiguri că mentalitatea conform căreia corupţia este inacceptabilă chiar ajunge la toate nivelurile societăţii, indiferent că este administraţia publică sau companiile mai mari, cred că am avut destul de mult succes în această privinţă, dar din nou, un sistem nu este niciodată imun şi trebuie lucrat încontinuu la asta, aşa cum trebuie să ai şi instituţii imparţiale funcţionale, ca să fie un cadru de lucru complet pentru aceste lucruri.

***

Zona arctică a Europei era, în anii 1980, printre cele mai militarizate din lume. Dar, după ce Războiul Rece s-a terminat, puternica flotă nordică a ruşilor, campată în Peninsula Kola, a început să decadă, pentru că nimeni nu a mai investit în ea. Acolo este practic graniţa dintre o ţară NATO, Norvegia, şi Rusia, care vrea să revitalizeze un concept mai vechi, cel de bastion arctic. Mai clar, se doreşte o remilitarizare a zonei.

***

Cristina Cileacu: Ce spuneţi despre faptul că aţi început şi veţi continua să căutaţi resurse de petrol şi gaz în regiunea arctică? Va fi aceasta o altă chestiune de rezolvat între Norvegia şi Rusia?

Ine Eriksen Soreide: Din moment ce am fost de acord în privinţa liniei de delimitare, în 2010, multe dintre aceste chestiuni au fost deja rezolvate. Şi cred că ceea ce vedem în zona Arctică este poate ceva contrar a ceea ce văd mulţi oameni. Ei văd o întrecere pentru resurse, dar realitatea este că cea mai mare parte a resurselor din zona Arctică sunt deja alocate anumitor ţări şi teritorii. Aşa că este mai puţin o întrecere pentru resurse, decât ne-am gândi, când ne uităm la zona Arctică. Pe lângă acestea, noi cooperăm foarte bine şi în Consiliul Arctic, colaborăm şi în alte domenii cu statele din zona Arctică şi vedem această zonă ca una calmă şi cu tensiuni scăzute şi ne-ar plăcea să o menţinem aşa. Dar, bineînţeles, suntem conştienţi de faptul că Rusia are o atitudine mai îndrăzneaţă acum, atât din punctul de vedere al politicii externe, al armatei, acordăm o atenţie sporită evoluţiilor politice şi militare şi este bineînţeles în interesul nostru să fim siguri că NATO este pus în temă despre ceea ce se întâmplă, de exemplu cu peninsula Kola, cu revitalizarea conceptului rusesc de „bastion de apărare” şi despre impactul pe care aceste lucruri le pot avea asupra NATO.

Cristina CileacuDeci Norvegia vede Rusia ca pe un partener de încredere sau ca pe unul care are deasupra un semn de întrebare?

Ine Eriksen Soreide: Suntem vecini şi trebuie să ne descurcăm unii cu alţii. Suntem îngrijoraţi din cauza multor creşteri militare pe care le observăm în Rusia, suntem îngrijoraţi de situaţia internă pe care o vedem în Rusia, în mod deosebit limitarea spaţiului pentru societatea civilă, situaţia drepturilor omului şi bineînţeles că suntem foarte conştienţi că şi-au dezvoltat capacităţile militare destul de mult, în ultimii zece ani. Multe dintre aceste lucruri sunt fireşti, dacă ţinem cont de faptul că timp de mai mulţi ani nu a fost deloc o prioritate. În egală măsură, dacă vedem că sunt atât dispuşi, cât şi apţi să folosească forţa militară, atât împotriva ţărilor din Europa, cât şi să schimbe graniţe în Europa, atunci devenim foarte clari şi vocali. Condamnăm anexarea Crimeei, condamnăm de asemenea şi acţiunile pe care ruşii le fac în estul Ucrainei, pentru că noi credem că încălcarea legilor internaţionale trebuie să aibă consecinţe.

***

Principiul non-provocării a fost declarat de norvegieni ca fiind unul de bază în confruntările diplomatice cu vecinii lor ruşi, încă de când ţara lor a devenit membru NATO. Dar alerta este permanentă. Regiunea Svalbard, din Oceanul Arctic, a devenit un exemplu despre cum Norvegia poate tranşa clar o dispută cu Rusia. Totul a început de la peşte. Guvernul de la Oslo a creat în 1977 aşa numita zonă de protecţie a pescuitului. Tentativele ruseşti de a ignora regulile au fost sancţionate pe loc de norvegieni. Acest „joc” periculos a continuat până în 2011, când Rusia a fost convinsă că este în interesul ambelor ţări să îşi protejeze interesele economice şi să evite conflicte care ar putea escalada.

***

Cristina Cileacu: Aveţi relaţii foarte clare cu Rusia, dar pe de altă parte, aveţi şi foarte multe probleme de clarificat. Şi nu a fost simplu pentru niciuna dintre cele două ţări să lase la o parte neînţelegerile, dar reuşiţi cumva să aveţi o relaţie mai bună cu Rusia decât au probabil restul europenilor.Credeţi că felul în care Norvegia controlează această relaţie cu Rusia poate fi un model pe care să îl urmeze alte ţări, de exemplu Ucraina?

Ine Eriksen Soreide: Ce ştiu eu este că întotdeauna am tratat lucrurile cu Rusia cu fermitate şi predictibilitate. Şi am făcut aşa pentru că bineînţeles, suntem vecini şi niciunul dintre noi nu poate să scape de geografie. Şi vrem să avem o relaţie de lucru şi de vecinătate bună şi practică, cu Rusia, avem comisii de lucru pentru controlul pescuitului, pe chestiuni economice, pe siguranţa nucleară şi totul merge bine. Avem de asemenea şi interese comune în zona de Nord, cu echipe de căutare şi salvare, gărzile de coastă, patrule de graniţă şi de asemenea ţinem liniile deschise între cartierele noastre generale militare, doar ca să fim siguri că nu avem calcule greşite sau neînţelegeri. În acelaşi timp, avem şi o asimetrie în relaţia noastră, ceva pe care noi o compensăm cu statutul nostru de membru NATO. Iar consecinţele acestui statut NATO sunt foarte bine cunoscute ruşilor, faptul că facem exerciţii, avem aliaţi care vin şi fac pregătiri, aceste lucruri sunt binecunoscute de ruşi. Ai putea spune că Rusia a fost mereu un factor definitoriu în politica noastră externă, continuă să fie aşa şi faptul că la anul vom aniversa 75 de ani de la eliberarea Finnmark este de asemenea o parte a istoriei noastre comune şi noi ne preocupăm mult să avem şi relaţii bune la nivelul oamenilor.

***

Şi Norvegia are modele pe care le urmează, iar Marea Britanie a fost mereu unul dintre ele. Acum, britanicii încep să vadă politica norvegiană în Europa demnă de copiat, în cazul Brexit. Premierul Theresa May este însă de altă părere.

***

Cristina Cileacu: Vorbim tot despre modele, în continuare. Va fi Norvegia un model folosit pentru Brexit?

Ine Eriksen Soreide: Am fost recent, săptămâna trecută, la Londra şi am discutat cu ministrul lor de externe şi cu ministrul pentru Brexit, de asemenea. Iar ei cred, aşa cum crede şi premierul Theresa May, foarte sigur că modelul norvegian nu poate fi aplicat şi în cazul lor. Au repetat deseori că multe dintre chestiunile pe care noi le avem în acordul EEA (n.r. Spaţiul Economic European) sunt lucruri pe care Marea Britanie nu le doreşte. De exemplu, regulamentele comune şi să nu mai spun de libera circulaţie a oamenilor. Suntem foarte clari când vine vorba de a păstra piaţa unică neatinsă, nu poţi scoate una dintre cele patru libertăţi şi nu pe celelalte trei. Iar Marea Britanie are liniile roşii foarte clare. Dacă vor dori să-şi schimbe poziţia, atunci bineînţeles că vom discuta despre acest lucru. Dar nu avem niciun semn din partea guvernului britanic că ar dori să propună orice altceva în afară de ceea ce au acum şi ceea ce speră să obţină în Parlament, în următoarele două săptămâni.

***

Politica internaţională a Norvegiei susţine, printre altele, boicotarea şi criticarea oricărui incident rasist. Cu toate acestea, discursuri subtile ale urii se fac auzite şi la ei. Singura metodă de luptă care funcţionează în acest caz este păstrarea nealterată a mentalităţii diversităţii şi incluziunii.

***

Cristina Cileacu: Am discutat despre multe subiecte până acum, dar ultimul pe lista mea este rasismul, pentru că este de asemenea prezent în toată lumea şi în principal pentru că anumiţi lideri ai lumii încurajează discursul urii. Cum este situaţia în ţara dvs, având în vedere că este o ţară care a ajutat mult şi continuă să ajute refugiaţi şi migranţi?

Ine Eriksen Soreide: Aş spune din nou că nu există societate imună. Ne-am concentrat mult, în ultimii ani, pe lupta împotriva discursului urii, pe lupta împotriva antisemitismului şi strategiile noastre de lucru sunt inclusive mai degrabă decât exclusive. Acest lucru nu înseamnă că din când în când nu apare câte o poveste care este despre non-incluziune, rasism şi scepticism. Cu toţii avem responsabilitatea de a ne asigura că primim oamenii, că avem o societate incluzivă şi cred că acest lucru este legat şi de întrebarea pe care ai pus-o mai devreme, de transparenţă. Este de asemenea foarte important să araţi că o cultură a rasismului sau a intoleranţei nu creşte. Dacă ai o societate transparentă este mult mai dificil ca aceste idei sau sentimente să crească. Dar fiecare dintre noi are o responsabilitate şi trebuie să ne asigurăm că, de când copiii sunt foarte mici primesc mesajul incluziunii. Şi nu este întotdeauna uşor şi trebuie să luăm în calcul şi că anumite grupuri, în Norvegia sau în alte ţări, se simt marginalizate. Trebuie să ne asigurăm că vorbim şi despre lucrurile care ne îngrijorează, pentru ca rasismul sau orice altă formă de discriminare şi intoleranţă sunt puse în faţa discuţiilor deschise, clare, transparente, în loc să ne gândim că aceste lucruri sunt ceva despre care să nu vorbim. Cred că dacă am face aşa, am oferi condiţii perfecte de creştere atât pentru intoleranţă, cât şi pentru rasismul care poate să apară.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Loading...