Dragoș Pătraru: Întrebarea mea. Fără penali, dar de care penali?’

0
111

În tot zbuciumul ce-a cuprins România, în care părerile sunt definitiv cristalizate și în care funcționează la cote maxime dictonul ”cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”, cumva să încerci să fii echilibrat e un lux pe care nu și-l permite foarte multă lume, în special o persoană publică, un jurnalist, așa cum este Dragoș Pătraru.

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, Dragoș Pătraru spune că încearcă să fie echilibrat, și în calitatea de realizator, dar și în societate, că nu consideră etic ca un jurnalist să se alăture protestelor de stradă  altfel decât pentru a-şi face meseria, că este de acord cu iniţiativa ”Fără penali în funcţii publice“, dar că are câteva amendamente de adus acestei solicitări, şi crede că este datoria tuturor să facă lucrurile bune să se întâmple, nu doar să cerem şi să ne plângem.

Dacă tot am ajuns la politică, spune-mi ce părere ai despre clasa politică din România. Nu a venit un OZN şi i-a lăsat pe ăştia aici, ei sunt poporul. Sigur, cu conspiraţia Serviciilor, cu tot felul de găşti care au pus mâna pe sistem şi îl conduc, dar aceşti oameni sunt dintre noi, adică ei nu sunt veniţi de pe altă planetă. Sunt unii de la fosta securitate, cu fosta nomenclatură, dar se duc, fizic, au trecut deja aproape 30 de ani, ei se duc, întrebarea e am făcut ceva în ăştia 30 de ani ca oamenii noi să fie altfel decât sunt aceşti băieţi şi aceste fete?

Din păcate, răspunsul nu e unul fericit. Am făcut prea puţine, d-aia cred că e un moment foarte bun să începem să facem mai mult, să dăm de la noi mai mult, dacă vrem să lăsăm ceva pentru copiii şi nepoţii noştri, sună aşa a slogan, sună chiar tâmpit când o zici, dar e singura cale, nu avem o altă cale.

De exemplu, lucrurile pe care le faci în afară de cele zilnice. Uite, noi dăm burse din banii pe care îi facem la „Starea Naţiei“. Lună de lună, nişte familii primesc câte 500 de lei, iar pentru unele dintre ele ăla e singurul venit şi reuşesc să supravieţuiască. Nu facem tam-tam pe treaba asta, dar am vrea să facem mai mult.

Sigur că statul e cel care trebuie să asigure toate condiţiile pentru educaţie, sănătate şi altele, dar la momentul ăsta, statul arată aşa cum vedem cu toţii că arată. Ideea e ce face fiecare dintre noi pentru ăla de lângă el? Că azi îi dă să mănânce, că ajută un copil să meargă la şcoală, că îi zice unuia că nu e bine să treacă pe roşu, lucrurile astea par minore, dar sunt foarte importante. Cu cât sunt mai mulţi oameni care acţionează în zona asta, cu atât e mai bine.

Nu o să facă nimeni nimic pentru noi dacă doar stăm şi cerem, şi ne plângem, asta e clar. Nu putem avea doar pretenţii. Mai există acea reacţie imbecilă, în opinia mea: ”Bă, d-aia plătesc eu taxe şi impozite? Lasă-i să facă!“ Bă, nu o să facă nimeni nimic, asta e evident. Şi atunci trebuie să şi plăteşti taxe şi impozite, trebuie să şi faci ceva. Dacă tu crezi că nu poţi face nimic altceva pentru comunitate, mergi şi donează sânge, e foarte important. Important e să ne propunem să fim buni, să facem lucruri bune, după aia totul vine de la sine.

Cred că dacă am reuşi să ne orientăm mai mult către bine…În acest moment, cei mai mulţi dintre noi suntem orientaţi către rău, cum să le facem rău altora, cum să o ducă alţii rău şi noi bine, cum să fie nasol pentru ceilalţi, cum să nu fim fericiţi, cum să fie conflict, cum să muşcăm din celălalt, ăla să moară, noi să trăim chiar dacă ne târâm. Nu putem face o ţară aşa, nu are cum să ne iasă o ţară din aşa ceva.

Tu ai participat la proteste? Eu? Ce să caut în stradă? Eu sunt jurnalist. Mă uit foarte mirat că nu ştim exact care e locul fiecăruia. Eu pot fi de acord cu o idee, pot fi de acord sau nu cu un protest, dar eu sunt jurnalist. Eu trebuie să văd care sunt derapajele de la norme şi să le sancţionez ca atare, dar nu e locul meu să fiu în stradă. Pot relata ce se întâmplă acolo, pot spune că cei din stradă au cereri îndreptăţite, pot spune că autorităţile care interzic manifestaţii de stradă nu procedează conform democraţiei. Dar eu unul nu văd ce aş căuta să protestez.

Tu spui că nu e etic pentru un jurnalist să iasă în stradă să protesteze.Nu e deloc etic.Dar în afară de jurnalist, eşti şi cetăţean. Corect.

Deci dacă, în calitate de cetăţean, eşti nemulţumit, nu e etic să ieşi în stradă pentru a-ţi exprima nemulţumirea.Nu. Există această discuţie, dezbatere despre jurnalismul participativ, cetăţenesc, e o chestie care mie nu mi se pare în regulă, nu sunt de acord. Acest statut pe care îl are un jurnalist, peste tot în lume, vine cu o mulţime de avantaje, dar vine şi cu ceva dezavantaje, unul dintre ele este că nu poţi să te pronunţi public pentru una dintre părţi. E ca şi cum jurnalist fiind ai ieşi, chiar dacă aici e vorba de legi, de lucruri care ţin de democraţie, să zici: eu ca cetăţean îl vreau preşedinte pe Ion Iliescu.

Este acelaşi lucru, tu nu poţi să-i influenţezi pe oameni în acest fel. Tu poţi să le prezinţi lucrurile şi ei să ia o decizie. Altfel, ceea ce faci nu mai e jurnalism. Nu are nicio legătură, nu pot să susţin o chestie, chiar dacă ea pe fond e bună, dacă ajută o anumită zonă a puterii. În acest joc al puterii jurnalistul nu are ce să caute, există pentru asta societatea civilă, ONG-uri, militanţi, oameni care se ocupă cu asta şi e foarte bine, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.

Dar în momentul în care ai trecut de la calitatea de jurnalist la cea de militant…nu ai cum să le ai pe ambele, nu ai cum să fii şi jurnalist, şi militant. În momentul în care eu spun că ăştia sunt mai buni decât ăştia, eu nu mai sunt jurnalist. Cum să le spun eu oamenilor cum să voteze? Nu e în regulă.

La fel, cum să funcţionez eu în interesul unor instituţii de forţă? Este foarte periculos! Şi se întâmplă la noi. Am avut şi eu această credinţă mult timp – că instituţia fiind instituţie are dreptate. E cea mai mare porcărie! E o tâmpenie! Am funcţionat greşit o foarte bună perioadă de timp. Instituţia de forţă trebuie ţinută sub o presiune constantă de către presă. Nu poţi face jocurile instituţiilor de forţă. Este la fel ca atunci când faci jocurile unor partide, a unor corporaţii.

Jurnalistul este cel care are o goarnă, are publicul în spate şi urlă în egală măsură taxând abuzurile instituţiilor şi pe ale corporaţiilor, care de multe ori se înţeleg în detrimentul cetăţeanului. Eu nu am ce să caut în stradă, dar din partea cetăţeanului ţip la aceste două entităţi care fac lucrurile atât de dificile în capitalismul ăsta al nostru.

Dar despre iniţiativa ”Fără penali în funcţii publice“ ce părere ai?Chiar am fost de curând pe stadion şi am văzut o chestie care mie nu mi-a plăcut. O cohortă de oameni foarte agresivi: Aţi semnat? De ce nu semnaţi? Cum să-l întrebi pe unul de ce nu semnează pentru ”Fără penali“? Întrebarea ”de ce“ mi s-a părut incredibilă. ”Aha, dvs. nu vreţi să nu mai fie penali în funcţii publice?“ Stai, mă, tu deja mă judeci? Am văzut un cetăţean care strângea semnături care exact aşa făcea.

Evident că ideea în sine nu că e OK, e normală, nici nu ar trebui să scriem semnături pentru aşa ceva, asta arată anormalitatea în care trăim. Dar cred că şi legea trebuie să prevadă foarte clar cine e penal. Până când? Unul care are dosar penal, dar nu a fost condamnat e penal? Iohannis a fost penal? Cei care au fost trimişi în judecată şi au fost achitaţi au fost sau nu penali? Eu ştiu primari care au fost daţi jos din funcţie, au fost trimişi în judecată şi au fost achitaţi. E penal sau nu?

Lăsând la o parte că i-ai distrus viaţa, nu poţi să trimiţi în judecată pe oricine ca dementul, să ai sute, mii de dosare şi după aia să te trezeşti cu sute şi mii de achitări. E o demenţă care nu poate fi acceptată la nivelul niciunei societăţi. ”Lasă, mă, că trimitem acolo cu sutele că ceva-ceva tot iese.“ Nu poţi să faci aşa ceva şi să distrugi oameni, destine.

Asta e întrebarea mea. Fără penali, dar de care penali? Hai să definim foarte clar termenul. Penal e ăla care are o condamnare definitivă şi care e în zona respectivă. Da, normal că sunt de acord cu această iniţiativă, toată lumea semnează pentru asta, dar cred că aici nuanţele sunt foarte importante şi cred că aici intervine treaba unui jurnalist, să meargă, să pună întrebări şi să prezinte astfel încât toată lumea să înţeleagă.

OK, există această campanie, doar să fii tâmpit să susţii că penalii pot fi într-o funcţie publică. Pe de altă parte, tu ai fost condamnat la doi ani pentru abuz în serviciu că ai încurcat nişte hârtii la primărie, după ăştia doi ani, după ce ai ispăşit pedeapsa, ţi-ai redobândit drepturile, mai eşti penal? Tu după o greşeală mai ai dreptul la viaţă sau trebuie să te omorâm? Pentru că într-o societate trebuie să dăm dovadă de toleranţă, toată lumea face greşeli, asta-i viaţa, aşa evoluăm.

Unii fac astfel de greşeli din diverse motive, educaţie proastă, influenţe, presiuni, anturaj prost, nişte oameni ajung în poziţia de a face nişte greşeli, îşi ispăşesc pedeapsa, se recuperează prejudiciul, apoi omul are voie să mai ocupe o funcţie publică? Nu ştiu, întreb. Că dacă gândeşti aşa, pare o nedreptate faţă de persoana respectivă într-o societate aşa cum o vrem noi, cred că după 10-20 de ani e o nedreptate. Deci, penal ce înseamnă? Cine zicem noi că e penal? Cine decide treaba asta?

Deci eşti de acord cu această iniţiativă, dar vrei să fie clar explicat termenul ”penal“?Sunt de acord cu iniţiativa, dar nu sunt de acord ca tu să întrebi pe cineva dacă vrea să semneze şi dacă refuză să insişti cu ”de ce?“. Tu din acel moment nu mai ai dreptul să întrebi nimic, în momentul în care ai întrebat ”de ce?“ aia e o agresiune de netolerat în opinia mea, nu ai voie să mă întrebi pe mine, cetăţean, de ce nu vreau să semnez pentru ceva, nu sunt obligat să explic.

Normal că nu fac toţi aşa, e cazul la care am asistat eu. E normal ca oamenii să fie dedicaţi într-o anumită zonă, bă, dar respectă-l în egală măsură pe celălalt care are altă opinie. Sau defineşte-mi penal. Rolul jurnalistului în societat e tocmai să lămurească aceste lucruri, să nu existe dubii, astfel încât oamenii să fie informaţi corect, ca atunci când ajung la urne, la alegeri prezidenţiale, la parlamentare, la referendum, să aibă toate informaţiile, da vreau asta pentru că…

Da, atunci când ajungi la urne chiar trebuie să ştii răspunsul la întrebarea de ce? Şi cred că ăsta e rolul presei, să le furnizeze oamenilor suficiente informaţii astfel încât ei să ajungă la răspuns, dar acest răspuns să nu fie oferit de jurnalist în mod direct.

sursa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.