Cei plecați din țara, citiți cu mare atenție!

8
39044

Te gandesti sa pleci din Romania, sa faci bani macar de o masina mai buna si sa te intorci…

Ajungi in strainatate, reusesti sa te angajezi pe undeva si muncesti, strangi ceva bani, dar a trecut un an de cand nu ti-ai vazut familia.
Te gandesti ca asa nu se poate, ai banuti sa inchriezi un apartament mai mare si sa-i aduci si pe ei, sa nu traiti separat pana faci banii de ce-ti propui.
Ii aduci, dai copilul la scoala, vezi cum nevasta invata limba tarii in care stai pe zi ce trece mai bine.
Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mananca ciorba facuta de mami, pentru ca la scoala le da altceva de mancare si s-a invatat cu mancarea de-aici.
Cand se imbolnaveste cate unul din familie, dai fuga la spitalul cel mai apropiat si ai parte de cea mai buna atentie.
Cu scoala copilului nu prea ai nicio grija ca nici fondul clasei nu-l strange nimeni.
Si te inveti cu asta…
Mai trece ceva vreme si te gandesti ca ar fi buna o vacanta, ca dupa trei ani ar fi cazul sa-ti revezi parintii.
Si iei familia, masina ta cu numerele de inmatriculare din tara in care stai si pleci la drum catre tata si mama, de care iti este foarte dor.
Intri in granita si de-odata te izbeste sentimentul de-acasa, cu carutele de pe sosea, cu gaurile din asfalt, cu vamesul care se uita la tine ca la un rahat aterizat in zona, cu puzderia de copii la cersit care te asalteaza sa le dai ceva… dar treci peste asta, pentru ca aici esti nascut.
Si faci sutele de km pana la casa parintilor, in tot atat timp cat ai facut miile de km pana la granita cu Romania.
Nu e problema… esti ACASA si te simti nemaipomenit.
Iti imbratisezi parintii, ii pupi si sentimentele de revedere te coplesesc. E normal.

Dar… dupa cateva zile numai, copilul te intreaba daca mai stati ca se plictiseste, nevasta nu-si mai gaseste locul si toti te intreaba cand plecati.
Pentru ca vecinul nu-ti zambeste cand te intalnesti cu el pe strada, daca te lovesti din greseala cu cineva pe drum nu se va scuza, pentru ca omul de la ghiseul unde iti ceri un pasaport nou te repede si te trimite la rand, pentru ca pana si cand cumperi o eugenie de la magazinul din colt, vanzatoarea te trateaza cu sictir.
Si atunci, te gandesti ca pleci iar si pana te intorci cu siguranta se va schimba mentalitatea pe care tu deja ai rearanjat-o.
Ajuns inapoi, mergi la servici si le povestesti colegilor ce minunat a fost, iar seara cand ajungi acasa, ii explici nevestei de ce e bine sa faci un imprumut la banca sa ai casa ta aici, in strainatatea asta nenorocita.

Dupa inca ceva vreme, ai cheile de la casa ta cea noua, platita in rate, ce-i drept, pana la sfarsitul vietii tale, dar a ta.
Si incepi sa mergi din ce in ce mai rar in Romania, iar dupa ultimul drum in care ti-ai ingropat parintii, nu mai iei in calcul sa ajungi acolo, pentru ca nu mai ai la cine.
Acum esti batran, un emigrant cu copii naturalizati, doar pasaportul tau mai indica faptul ca esti roman si sufletul tau care a ramas legat de casa in care te-ai nascut.
Copiii tai au pasapoarte straine si esti fericit ca macar vorbesc romana si au aflat de radacinile lor.
Cateodata ti se umezesc ochii cand te gandesti la copilaria ta, la parintii tai si la locurile in care ai crescut.
Dar… viata este asa, tu ai ales si traiesti cum vrei.

Te gandesti sa pleci din Romania, sa faci bani macar de o masina mai buna si sa te intorci…Ajungi in strainatate,…

Publicată de Viata E O Lupta pe 25 Mai 2018

8 COMENTARII

  1. Hai ca mai facut sa rad zdravan. Am fost plecata in strainatate, atat in concedii cat am si locuit. Si ca sa vezi, am gasit si acolo, copii cu mana intinsa, am gasit si acolo vagabonzi care dormeau in plina strada ( si probabil imi vei spune ce erau tigani, dar nu ! Te pot asigura ca erau cetateni de ai lor) am gasit si acolo oameni total neprietenosi si care nu te-ar ajuta pentru nimic in lume. Nu este asa numai in Romania, este peste tot in lumea asta.
    Ce spui tu este o vrajeala crasa si mincinoasa cu privire la mutatul in strainatate ! De cele mai multe ori esti tratat ca un sclav, pentru ca se stie ca romanul lucreaza, ca vezi Doamne are nevoie de bani.

    • Depinde in ce fund de lume ai fost tu in concediu. Denumirea generica de strainatate o poti da si republicilor centrafricane iar normal ca in Europa nu te ajuta lumea daca ai harfe de milionara pe unde mergi. Crede-ma situatia mea chiar mi-a permis sa analizez modul de trai al tarilor unde am fost, bineinteles pe buzunarul meu nu ca parveniti ai societatii din Romania. Lichelele care lucreaza la stat in Romania nu au mentalitatea necesar de a evalua, iti dai seama.

  2. Mă întreb de ce românul confundă munca cu sclavia ,adică dacă slugaresti pe salariul minim la un patron burtos în România ești muncitor demn în schimb dacă îți rupi in acelaș mod cârca pentru un străin pe un salariu decent ești sclav. Spui că ai vizitat și chiar ai locuit în străinătate, dar de muncit acolo? Este intr-adevar de râs să dai verdicte despre lucruri pe care nu le-ai simțit pe propria piele. Dacă îți permiți concedii afară și chiar șederi prelungite probabil că ai o situație privilegiată, ma bucur pentru tine, dar intreaba-te câți se pot lăuda cu așa ceva. Mai coboară puțin din „sferele înalte ” și ai să poți aprecia un pic mai bine unde este cazul să te amuzi și unde nu. Numai bine!

  3. Cei plecati din tara, cititi ASTA nu doina de mai sus : Mizeria din Romania nu e ca un deseu radioactiv sau ca un morman de c***t care dispare singur dupa o perioada de timp. Este nevoie AICI de oameni dispusi sa schimbe ignorand mirosul urat. Daca planul vostru e sa va bagati din cand in cand nasul prin tara, strambati din el si plecati cu ochii in lacrimi ca „nu s-a schimbat nimic” atunci imi pare rau sincer de voi. Sunteti o generatie pierduta definitiv. Respect pentru toti romanii de aici sau de dincolo care sunt constienti de ce am scris aici

    • Cineva spunea că nu poți judeca bine cu stomacul gol dar se pare că nu este chiar asa,cu aproape 30de ani în urmă cea mai mare parte a Românilor au avut curajul de a se uni împotriva unui guvern cu mult mai dur decât rahaturile care sau perindat de lungul acestor ani la guvernare si-atunci mă-ntreb, oare Românilor chiar trebuie să le ajungă cuțitul la os pentru a judeca corect ce e de făcut? Se pare că da. Cu burta plină am inceput sa facem intoxicatii de tot felul, în consecință e f greu dacă nu cumva imposibil ca Românul să fie ACOLO unde ar trebui să fie. Trist că acum nu ne mai doare unul de celălalt ca acum 30 de ani, e greu fără educației dar cu burta plină.

  4. Dar de lehamite ce ziceț.?
    nu este musai sa fii limitat economic dar când vezi că nu se mai feresc de nimeni şi li se rupe atunci intră în joc lehamitea si greața şi iată te la un pas de decizia pe care nu ti face plăcere să o iei.

  5. Articolul de mai sus e normalitate. Asta înseamnă democratie: sa poți sa trăiești unde vrei si cum vrei. Cat timp iti rupi radacinile si le muti in altă parte nu o sa le mai poți planta in același loc la intoarcere pentru ca nu se vor mai potrivi, pamantul cazut in gaura pe care ai lasat-o atunci te va strange acum, iar copacii rămași te privesc acum cu milă, se bucură ca te văd dar simt ca nu tie nu iti place si nu iti mai gasesti locul. Cand ai decis sa pleci de obicei rămâi plecat. Peste tot sunt locuri frumoase, oameni buni si răi, civilizație mai multă sau mai puțină. Depinde de fiecare ce il face fericit. Noi ăștia care nu ne lasam dusi poate avem radacini mai adânci infipte in familie, in obiceiuri, in tradiții, in plăcerile mici ale vieții. Numai cand vedem topoarele dictaturii ca se aproprie ne gandim sa plecăm. Atata timp cat ești liber sa faci ce vrei simti ca viata e a ta si viața e normalitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.