Cea mai trista scrisoare dar pe care FIECARE ROMAN ar trebui sa o citească: scrisoare de Decembrie

4
13098

Scrisoare de decembrie:

„Dragul meu, au trecut 29 de ani. Mai multi decat aveai tu cand ai plecat dimineata de acasa, ca sa te lupti “pentru libertate si fericire”. Astazi, acum 29 de ani ai iesit pe usa. Nu te-ai mai intors, te-a omorat un glont razlet.

Mie mi-au zis ca sunt mama de erou; dar eu as fi vrut sa fiu mama de baiat in viata.
Dragul meu, am ramas singura. Au plecat toti de langa mine. Unii au murit, restul au plecat din tara. Eu le-am zis ca tu ai murit in acel decembrie si pentru libertatea si fericirea lor. Dar ei au zis ca nu se simt nici liberi si nici fericiti, asa ca au plecat. Toti copiii cu care te jucai in fata blocului au crescut, s-au facut oameni mari si au plecat si ei. Nu mai am pe nimeni cu care sa vorbesc despre tine.
De parca nici n-ai fi fost vreodata…

Dragul meu, iubita ta de atunci, din decembrie, s-a casatorit si a plecat si ea. M-a sunat acum vreo douazeci de ani, ca e in America, are trei copii si e fericita. Eu nu am decat o geaca subtire de fas, cu care ai plecat. Era alba si curata, dar ei mi-au dat-o rosie inapoi. Si murdara de pamant… La inceput, ma uitam la televizor, dar nu vedeam decat cum s-au pus toti pe furat si pe distrus tara pentru care ai murit tu. Asa ca nu m-am mai uitat, ca ma durea, dragul meu. In ultimii ani, am deschis televizorul doar la final de decembrie; ca mereu povesteste de tine si de ceilalti care au iesit pe strazi “pentru libertate si fericire”. Uneori te arata si pe tine in poze. Ma uit si plang, dragul meu.

Au trecut 29 de ani si iarasi e decembrie. Am deschis astazi televizorul. Dar nu mai zic nimic de tine. Zic doar ca astia care au distrus tara de cand ai murit tu isi dau o lege ca sa scape.
Dragul meu, daca tu ai fi stiut, in dimineata aia rece de decembrie, ca pleci sa te intalnesti cu glontul, ca sa poata fura ei 30 de ani si apoi sa scape nevinovati, mi-ai mai fi spus ca mergi sa lupti “pentru libertate si fericire”?

Dragul meu, mai bine stateai acasa…  Mai bine incuiam si aruncam cheia pe geam.
Inchid televizorul si ma pregatesc sa mor. Si dupa ce eu n-oi mai fi, nimeni nu-si va mai aminti de tine si de dimineata aceea de decembrie.
De parca nici n-ai fi fost… dragul meu…”

Nota redacției: pana in momentul de față, nu cunosc autorul sau autoarea acestei minunate, adevărate, dar tristă scrisoare. Rog sa fiu contactat in caz ca se dorește menționarea autorului, atunci când va citi aceste rânduri. Mulțumim anticipat!

4 COMENTARII

  1. …Așa cred și eu…,am mai văzut-o întâmplător o dată…, pe Patricia Nemeș o mai văd pe net, și ea este plecată din țară…, despre Rodica Nemeș (soția lui Călin), nu mai știu nimic…Despre ceilalți care au murit atunci în Piața Libertății, la Astoria sau la Fabrica de bere, nu mai se spune nimic.O straduță din Zorilor poartă numele lui Luci Matiș și o alee (care nu știu unde e, numele lui Călin…Ar putea fi și alte mame care și-au pierdut copiii în acea fatidică zi de Decembrie…nume uitate în negura timpului, din păcate…Așa ceva nu trebuie uitat, pe Călin nu l-a ucis acel glonț din Decembrie 89, a plecat la stele, puțin mai târziu (8 iulie 1993) , dezgustat de ceea ce s-a întâmplat după decembrie 89, adică mai bine spus, ceea ce nu s-a întâmplat…Cinste și Respect pentru eroii noștrii!

  2. Foarte trist, oricine ar citi s-ar simti in locul acelui erou, fiindca inutilitatea actiunii lor ne-a lovit pe toti, vai! Frumos era entuziasmul lor, frumoasa neinfricarea! … Cand catzi acum la rezultate, nu vezi mare lucru: ai voie sa fugi, ai voie sa vorbesti. Si sa crapi de foame ca-nainte. Pacat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Loading...