Ce nu spune BOR despre faimoasa Sf. Parascheva: „A fost în realitate o creaţie 100% a evului mediu balcanic“

0
1110

Biserica Ortodoxă Română nu vrea ca povestea acestor moaşte să fie asociată cu Bulgaria sau Serbia. „Toate aceste informaţii par ocultate cu bună ştiinţă. BOR vrea ca poporul să o asocieze pe Sf. Paraschiiva doar cu Moldova şi ortodoxia românească” potrivit informațiilor furnizate de Adevărul.ro

Artistul plastic Radu Oltean, mare pasionat de istorie, autorul blogului art-historia.blogspot.ro, a explicat de unde vine povestea Sfintei Parascheva, cea mai faimoasă, mai respectată şi mai vizitată sfântă din România.

Autorul pleacă de la ideea că Sf.Parascheva a fost în realitate o creaţie 100% a evului mediu balcanic.

“Cândva, în veacul al 12-lea, pe malul Mării Marmara, nu departe de Constantinopol, în satul Epivates, cu ocazia înmormântării unui marinar bătrân, oamenii au dezgopat oasele unei femei. În efervescenţa profund religioasă a epocii, cumva, s-a dus vestea că au fost găsite oasele unei Sfinte. Probabil că la răspândirea veştii au contribuit şi preoţii locali care au intuit potenţialul. Într-o epocă a Cruciadelor şi a negustoriei cu moaşte, orice biserică îşi dorea să devină loc de pelerinaj datorită unor relicve sfinte.

Loading...

Câştigurile erau enorme. Iar dacă nu aveai nişte relicve autentice, le inventai. Legenda scrisă ulterior spune că Sfânta i s-a arătat într-un vis miraculos unui localnic şi a cerut să îi fie deshumate oasele de lângă ale bătrânului, un păcătos, şi să fie duse în Biserică. Numele i-a fost adăugat mai târziu. Înseamna ”Vineri” în limba greacă (Παρασκευή). Vineri este o zi sfântă atât în iudaism cât şi în creştinism: este ziua de pregătire de dinaintea Sabatului (Paraskevi=pregătire), ziua Răstignirii, cea mai respectată zi de Post săptămânală”, susţine Radu Oltean.

Aşadar, Radu Oltean spune că iniţial, scheletul unei necunoscute fără nume, găsit întâmplător, Sfânta a ajuns în biserica din Kalikratea, cu hramul Sf. Apostoli unde au stat aproximativ 175 de ani. Iar în 1231 mai marii Bisericii de la Constantinopol, au hotărât ca moaştele Sfintei să fie transferate în marele oraş, în Catedrala Patriarhală. Deveniseră mult prea importante pentru o bisericuţă provincială!

“Din considerente politice şi diplomatice, moaştele Sfintei au ajuns apoi în capitala Ţaratului Bulgar, la Târnovo (azi Veliko Târnovo). Ţarul Ioan Asan al II-lea tocmai ajunsese cel mai puternic lider militar din Balcani. Pentru prestigiul noului Ţarat avea nevoie de un sfânt patron al Capitalei (aflată în plină reconstrucţie) şi al ţării, iar conducerea latină de la Constantinopol le era datoare. Pentru consolidarea relaţiilor, împăratul a oferit bulgarilor moaştele Sfintei Vineri de la Kalikratea. Ţarii Bulgariei au luat treaba foarte în serios. În primul rând au organizat Sfintei o primire plină de solmenitate la Târnovo, una demnă de un împărat. Înalte feţe bisericeşti din Balcani în frunte cu patriarhul bulgar Vasile, familia ţarului, aristocaţie, popor au participat la festivităţile aducerii moaştelor Sf. Vineri de la Constantinopol. Pentru ca ele să fie depuse în chiar centrul Puterii politice a Ţaratului: în biserica din curtea palatului ţarilor din Târnovo de pe colina Ţareveţ. Pentru că bulgarii zic zilei de vineri ”petka”, de la ( pet=cinci, a cincea zi), Sfânta a ajuns să fie cunoscută în lumea slavă ca Sveta Petka (Света Петка )”, continuă Radu Oltean.

Apoi bulgarii i-au construit Sfintei o “poveste”, o hagiografie.

“Patriarhul Eftimie de Târnovo s-a apucat şi a scris viaţa Sfintei Petka şi a ales serbarea ei la 14 octombrie. Abia acum s-a răspânit o variantă oficială şi detailată a faptelor Sfintei.

Ca sfântă patroană a Bulgariei, asociată cu puterea politică de la Târnovo, Paraskivei îi creşte enorm faima. Este numită Sf. Paraskeva/ Petka a Bulgariei sau de la Târnovo (Sv. PetkaTârnovska). Moaştele au stat la Târnovo timp de 160 de ani. În 1394, capitala Târnovo, laolaltă cu întreaga ţară a căzut sub ocupaţia otomană. Sfintele moaşte ale oraşului – Petka, Philothea şi Teofan au fost transferate la Vidin, apoi trimise peste Dunăre lui Mircea cel Bătrân al Ţării Româneşti. Trei ani mai târziu, moaştele au fost trimise despotului Stefan Lazarevic al Serbiei şi adăpostite într-o biserică din cetatea Belgradului, unde au rămas 125 de ani, până în 1521, când turcii au ocupat oraşul. Capturate, moaştele Sfintei au fost răscumpărate de patriarhia Constantinopolului pentru 12.000 de ducaţi de aur şi aduse în catedrala din Fanar”, mai aflăm din istoria relatată de Radu Oltean.

În 1641 domnul Vasile Lupu al Moldovei a donat o importantă sumă patriarhiei Constantinopolului, care reprezenta tributul anual impus de turci patriarhilor din Constantinopol şi Ierusalim. Ca recunoştinţă, Patriarhul Partenie îi oferă lui Vasile Lupu moaştele Sf. Paraskiva a Balcanilor spre a fi depuse în noua biserică Trei Ierarhi ridicată la Iaşi.

“Asta este pe scurt povestea adevărată a osemintelor din satul Epivates. Nu am insistat pe povestea Cuvioasei imaginată de preoţi, deoarece este o fantezie în întregime. Cultul Sfintei Vineri a fost uriaş în Balcani, în Bulgaria, Serbia, Grecia şi ţările valahe. Ceea ce este ciudat, este faptul că BOR nu vrea ca povestea acestor moaşte să fie asociată cu Bulgaria sau Serbia. În limba română, pe mai nici un site religios, nu găseşti informaţiile istorice de calitate. Peste toată epopeea balcanica a Sf Paraschiva se trece foarte uşor ca şi cum ar fi informaţii de mica importantă. Parca BOR vrea ca poporul să o asocieze pe Sf. Paraschiiva doar cu Moldova şi ortodoxia românească, sugerând subliminal că Sf. Vineri e cumva doar a noastră”, a concluzionat Radu Oltean.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Loading...